Dialectele limbii germane sunt divizate in mod traditional in trei grupuri: germana de sus (Oberdeutsch), germana mijlocie (Mitteldeutsch) si germana de jos (Niederdeutsch). "Sus" si "jos" se refera la altitudinea geografica a regiunii dialectale: germana de sus se vorbeste mai ales in sudul Germaniei, Austria, Elvetia s.a., regiuni de altitudine (spre Alpi si in vaile lor), iar germana de jos se vorbeste in nordul Germaniei, care este o zona intinsa de ses (spre Marea Nordului si Marea Baltica).

      Germana de jos se divizeaza in doua grupuri dialectale: saxona inferioara si francona inferioara, vorbite in nordul Germaniei, Olanda si nordul Belgiei, precum si de colonistii germani, olandezi sau flamanzi, stabiliti in Africa si America. Dialectele francone inferioare ale germanei de jos stau la baza limbii neerlandeze. Unii linvisti considera germana de jos a fi o limba distincta, nu doar un dialect, in raport cu germana de sus.

      Germana mijlocie se imparte, de asemenea, in doua grupuri dialectale: germana mijlocie occidentala (Westmitteldeutsch) si germana mijlocie orientala (Ostmitteldeutsch), fiind vorbita in centrul Germaniei (Saxonia Superioara, Luzatia, sud-estul Brandenburgului, nordul Turingiei, Hessa, Renania Superioara, Palatinatul Rinului, Saarland), precum si in Luxemburg, estul Belgiei si in regiunea franceza Lorena. Gratie pozitiei sale mediane intre dialectele germanei de jos si a celei de sus, dialectul Südmärkisch al germanei mijlocii orientale (vorbit in Berlin si in sud-estul Brandenburgului) sta la baza germanei standard (Hochdeutsch).

      Germana de sus (Oberdeutsch; a nu se confunda cu germana inalta numita Hochdeutsch) se imparte in trei grupuri dialectale, la randul lor subdivizate in graiuri ("Mundarten"): francon (Fränkische Mundarten), austro-bavarez (Österreichisch-Bairische Mundarten) si suebo-alemanic (Schwäbisch-Alemanische Mundarten), vorbite in sudul Germaniei, Austria, Elvetia, regiunea autonoma italiana Tirolul de Sud si in Alsacia, din Franta.

      Unele dialecte contemporane ale limbii germane s-au format in sec. XVII-XIX in America de Nord prin amestecul diferitor graiuri germane vorbite in Europa Centrala, printre acestea numarandu-se germana din Pennsylvania, germana texana si germana hutterita. In Romania, nemtii vorbesc acasa de cele mai multe ori dialectul sasesc sau cel svab.