Dialectele care au trecut prin cea de a doua schimbare a vocalelor germane in Evul Mediu sunt considerate membre ale limbii germane.

      Din motive de izolare geografica (munti inalti, paduri intinse) si din motive economice (rutele comerciale erau de obicei de-a lungul raurilor), limba germana a avut initial o multitudine de dialecte care s-au dezvoltat aproape independent. Din cauza ca pe teritoriul Germaniei de azi au existat multe state mici, nu a existat pentru mult timp nici o forta care sa actioneze pentru unificarea sau standardizarea germanei. Printre primele evenimente care au dus spre standardizare se numara traducerea Bibliei de catre Martin Luther (Noul Testament in 1521 si Vechiul Testament in 1534), care se bazeaza pe limba germana vorbita in popor si pe cea folosita in cancelariile habsburgice.

      Germana inalta (Hochdeutsch) in sensul de germana standard s-a format in sec. XVI-XVII in baza dialectelor intermediare (Mitteldeutsch) intre germana de sus si cea de jos. Lucrarile pentru mass media si in special cele scrise sunt aproape toate produse in Hochdeutsch, care este o limba universala inteleasa in toate zonele de limba germana de pe glob (cu exceptia prescolarilor in zone unde se vorbeste doar dialect - dar in era televiziunii, pana si ei ajung sa inteleaga germana inalta, chiar inainte de a merge la scoala).

      Germana inalta (Hochdeutsch) mai are insa si un alt inteles, anume totalitatea urmatoarelor limbi si dialecte: limbile germana standard, idis si luxemburgheza, dialectele din zona centrala si de sud a Germaniei, dialectele vorbite in Austria, Liechtenstein, Elvetia, Luxemburg, Tirolul de sud (Italia), Alsacia si Lorena (Franta), Belgia, Polonia, SUA, Rusia, Romania, Danemarca, precum si mai multe tari din America de sud si din sudul Africii.

      Primul dictionar al Fratilor Grimm, ale carui 16 parti au fost publicate intre 1852 si 1960, a fost si inca este cel mai complet census al cuvintelor din limba germana. In 1880, regulile gramaticale si ortografice de la acea vreme au aparut in lexiconul Duden, numit asa dupa autorul lui, Konrad Duden. In 1901, aceasta carte a fost declarata definitia standard a limbii germane. De atunci pana in 1998 nu a mai avut loc o reforma majora a ortografiei. In 1998 s-a ajuns la decizia reformarii regulilor orgografice, adica la asa zisa ortografie germana "noua", pentru care lingvistii germanisti din patru state germanofone, RFG, RDG (pana la reunificare), Austria si Elvetia (cantoanele germanofone) s-au consfatuit timp de decenii.

      Noua ortografie este obligatorie in Germania numai pentru scoli si anumite institutii de stat. (Situatia legala din Germania este ceva mai complexa din cauza structurii federale a statului, cu administratiei pe 3 nivele - federal, statal (pe landuri) si comunal. Insa, in vederea modificarii ortografiei oficiale, in Germania este suficienta o dispozitie la nivel ministerial (Erlass), nefiind nevoie si de o lege (Gesetz).) Hotararea din 1998 a constat dintr-un compromis: atat ortografia germana veche cat si cea noua au fost permise in paralel, pentru o perioada de tranzitie foarte lunga - pana in anul 2005. Astfel, folosirea ortografiei vechi se marca in scoli cu rosu drept greseala, dar nu se scadeau puncte la nota.

      Noul standard, obligatoriu de la 1 august 2005 in Germania, Austria si Elvetia, pune capat acestui paralelism si impune scolilor si institutiilor de stat ortografia noua. Insa numeroase personalitati, scriitori, institutii si firme se impotrivesc adoptarii noii ortografii, in general considerand-o nereusita. Landurile Bayern (Bavaria) si Nordrhein-Westfalen (Renania de Nord-Vestfalia) precum si cantonul/orasul elvetian Berna au decis sa prelungesca pe teritoriile lor paralelitatea ortografiilor cu inca un an. Marele coditian (particular) de renume mondial Frankfurter Allgemeine Zeitung ("F.A.Z.") nu a acceptat deloc noua ortografie din 1998 si a continuat multa vreme sa aplice ortografia "veche".

      Din cauza numeroaselor reclamatii si in baza propunerilor facute de Comisia internationala pentru ortografia germana, Conferinta ministrilor culturii si invatamantului ai landurilor germane a aprobat in martie 2006 unele modificari aduse noilor reguli ortografice. Drept rezultat, noua ortografie germana revizuita (incluzand modificarile de ultim moment) a intrat in vigoare la 1 august 2006 (la inceputul anului scolar 2006/2007 in Germania). Elvetia a decis de asemeni (in iunie 2006) adoptarea oficiala a ortografiei noi revizuite. Ortografia veche va fi insa tolerata in scoli, ca ortografie paralela, timp de un an in Germania, doi ani in Austria si trei ani in Elvetia. La 22 iulie 2006 redactia dictionarelor normative Duden pentru limba germana (vezi www.duden.de) a publicat o noua editie, nr. 24, a indreptarlui ortografic, cu ultimele modificari. Noua ortografie, in varianta initiala, nerevizuita, fusese inclusa in editia nr. 21, din 1996, a indreptarului.

      Ca noutate absoluta, conform noii ortografii, revizuite, pentru numeroase cuvinte (circa 2% din lexicul inclus) sunt admise mai multe variante. In atari cazuri, redactia face totusi recomandari cu privire la varianta care ar urma sa fie preferata.Ca o contributie la "pacificarea" ortografiei, principalele agentii de stiri si medii de informare germane au decis sa aplice o scriere unitara chiar si in cazurile de ortografie multipla. Incepand cu anul scolar 2007/2008, in scolile din Germania nu se mai tolereaza ortografia veche, iar erorile ortografice facute de elevi duc la scaderea notei.